Ogni annu, lu sitici ti luglio, li misciagnisi si bardunu
pi onorari la festa ti la Matonna ti lu Carmunu.
Da tutti invocata, all’unanimitati, a Protettrici l’hannu proclamata,
crazzi alla Beata Vergini, parecchi voti, Misciagni si l’e’scampata.
Terramoti e pistilenzi no ‘ndannu mai tuccati,
alli paisi vicini nci fora muerti e casi sgarrati.
L’abitanti ti Misciagni sontu assai devoti alla Matonna,
ca pi riconoscenza la elevarunu sobbra ‘na culonna.
Ttaccati alla Vergini Santissima cu ‘nu legami moltu particolari,
sontu tutti quiddi ca hannu ricevutu l’abitinu e lu scapolari.
Eppuru, ti fronti a tantu amori, no sannu virgugnatu,
e cu na facci tosta, tuttu l’oru nc’ hannu rrubbatu.
Lu struelucu foi assai, n’azioni cussi’vili no l’erunu fatta mai,
cu si trova l’oru ti la Matonna, se persa ogni speranza, ormai.
Li riti religiosi cumenzunu giornu sei, cu la nuvena,
la matina e la sera ti fedeli la chiesa eti strachena.
Ogni sera ‘na parrocchia anama la liturgia e pripara la riflissioni
comu segnu di partecipazioni di totta la chiesa locale e di comunioni.
Alli porti ti li casi si ‘ppendunu li lampiuni pi tradizioni,
segnu ti la “Luci Vera” ca veni accolta cu devozioni.
Ci chiui, ci menu se rivoltu alla Protettrici pi ‘na richiesta,
a voti priandu, a voti chiangendu, a voti cu la facci mesta.
Lu quindici, lu Simulacru ti la Vergini veni portatu in prucissioni,
si mobilita tuttu lu paesi, lu comitatu, lu sinducu e l’amministrazioni.
Prieviti, diacuni, cungrechi e chirichetti, fiori de l carmelu, virgineddi cu lu velu,
la banda, autoritati, polizia e carabinieri omaggiunu la Vergini ti lu Monti Carmelu.
Alla porta crandi, sobbra alla cassarmonica, si rinnova lu gestu ti li nostri avi,
toppu lu tiscursu, lu sinducu, simbolicamenti, consegna alla Matonna li chiavi.
Continua poi l’arcipreviti invitandu a testimoniare, a viviri cu chiu’ fedi e amori,
‘uardandu allu fulgidu esempiu ti la Matonna ti lu Carmunu, Madre ti nostru Signori.
N’applausu cuncluti la cerimonia: lu comitatu pruvveti cu ndi scendi lu Simulacru,
parti la banda, tutti si rimettunu allu postu loru e si ricomponi lu curteu sacru.
La Matonna, passatu l’arcu ti porta crandi, si tiriggi alla Chiesa Matri,
pi celebrari la messa e pi posizionarla, ‘ntra tanti addobbi, a latu ti l’altari.
Tutti li va fannu visata, bedda comu no’ mai , mienzu a tanti fiuri c’annu purtatu,
pi prigari e ringraziari la Vergini Beata, sempri ‘ssistita ti li componenti ti lu comitatu.
Intantu, fori ti la chiesa, nu fiumi ti cristiani passeggiunu pi li strati tutti ‘lluminati,
si fermunu a gruppi, si salutunu, si vetunu toppu tant’anni, si mbrazzunu emozionati.
Tanti li bancareddi ca vendunu ti tuttu: giocattuli, borsi, piatti , fiuri cullani e anieddi,
ma no mancunu quiddi ca vendunu pagnotti, spietini, torroni, avulii, menduli e nuceddi.
Amici e parienti si ‘settunu alli tavulini cu si riposunu nu picca e pi stari in cumpagnia,
si parla, ti saluti, ti la famiglia, l’anziani, li fili ca s’annu fatti crandi e no trovunu fatia.
All’ora tarda, conclusa la serata, si ‘cumenzunu a ritirari,
specialmenti quiddi ca lu giurnu toppu hanna scia’ fatiari.
Lu sidici eti lu giurnu ti la festa, alli cincu la matina ticunu la prima messa,
e poi, quasi ogni ora, pi ‘ccuntintari tutti, puru quiddi ca vannu ti pressa.
A prim’ora, e a menzatia. ‘na batteria ti botti signala ca eti giurnu ti festa,
la tradizioni va rispettata, a tavula c’e’ tuttu: brascioli, purpetti, vinu e pasta.
La sera, tutti ‘mpusimati, cu li rrobbi nuevi ccattati,
omaggiunu la Matonna e poi girunu pi li strati.
Sobbra la cassarmonaca, l’orchestra scatinata sona l’opara e faci trimulari la tavulata,
n’ anzianu suspira emozionatu e dici:”agghiu ‘rrivatu cu vesciu “la festa” ‘natra fiata”.
La conclusioni naturali ti totta la sciurnata eti l’eventu finali,
si spetta la menzanotti pi viteri e giudicari li fuechi artificiali.
Si capunu lu posto pi osservari tutti li culuri e la bellezza ti li fuechi c’hanna sparari,
ci li botti hannu piaciutu, battunu li mani e cu li macchini ‘cumenzunu a strombazzari.
L’urtumu giornu ti festa si cuncludi la sera cu ‘na crandi prucissioni,
la Matonna torna alla chiesa ti lu Carmunu toppu ‘nu giru pi li rioni.
Li strati abbelliti cu li fiuri, li casi cu li porti e li finestri apierti e luci ‘picciati,
li loggi ti belli cuperti addobbati in segnu ti accoglienza e rispettu mmiritati.
Allu piazzali ti San Micheli Arcangiulu convergunu in tanti,
l’arcipreviti faci lu discorsu finali e poi ringrazia tutti quanti.
Prima cu trasi ‘ntra la chiesa, ‘natru mumentu ti festeggiamentu,
‘na batteria ti fuechi saluta la Matonna comu urtumu ringraziamentu.
Cosimo Carami Manifa, 06 Luglio 2012