… alla mia terra, alla mia gente, ai miei amici…
A San Martinu ogni mustu ddiventa vinu …
Amicu vinu
Russu sanguignu
fermu ‘ntra lu bbicchieri
ti uardu
Acini ti ua nera
ccugghiuti sott’a llu soli cucenti
ti cippuni sturtigghiati
Femmini ggiuvini
annu rricalatu
lu cantu loru chiinu ti ggioia
Ti l’acini stumpisciati
spugghiati ti la bbillezza
lu nettari chiù doci
Uemmini fuerti
t’hannu chiusu
‘ntra capasuni ti creta
ti rrivutavi criscendu
comu ‘nna criatura ‘ntra la ventri
Facci scavati ti lu tiempu
t’annu purttatu alla luci
allu primu bulliu
vocchi ‘ssitati
ti tei s’annu sazziati
Nnu veru signori
doci, llicanti, profumatu,
mo a ddivintatu
No mmanchi a ‘nna festa
ami li cristiani
la ggioia, l’allicria,
la bedda cumpagnia
Ti piacunu li scherzi
a vvoti ‘nzieme a tei
li cristiani ddiventunu scustumati
Sinti l’amicu ti ogni ‘ccasioni
sempri prontu
a sanari
li tuluri
a ffa divintari doci
‘nna sirata strana
a sgumbrari la capu
ti li cattivi pinzieri
Russu sanguignu
fermu ‘ntra lu bbicchieri
ti uardu e ti ringraziu
caru amicu vinu
Carmelo Colelli