
E’ Pasca!Â
E’ Pasca, sònunu a festa li campani,
‘nu puricìnu si scarfa ‘ntra li mani,
è ‘ssùtu t’intr’a n’òvu appena ruttu,
nasci ‘na vita e teni lu ssigghiùttu.
Giurni so’ di festa e di litizia,
appena s’è spanduta la nutizia
ca Cristu, ch’era statu cundannà tu
a morti ‘n croci, mo’ è risuscità tu,
cu sarva l’omu ti tutti li piccati
ca pi’ li vizi no’ l’era sparagnati.
Giurnu ti brasciòli, maccarruni,
toppu tanti giurni t’à ddasciùni:
puddìca, ovi, friseddi scilippà ti,
mustazzuèli ti menduli stumpati,
po’ spumetti, suspiri e buccunòtti
pastarià li, purpetti, panzarotti,
sazizza cu l’agnellu ‘rrusulà tu
sà nunu stòmucu e, puru, lu palà tu.
Pari ca Pasca ‘rriva pi’ mangiari,
ma Cristu risorgi, no’ ti l’ha scurdari!
Emanuele Castrignanò