Frangiscu Galassu,
spiegandu nnu pinzieru.
È mmisu…lu puntinu,
ntra ció ch’e ffauzu o veru.
Caštieddu llitrattatu,
nna lišta ti opinioni.
Tu lieggi e allora tici:
Frangiscu avi rascioni!
L’esempiu ch’è purtatu,
è ddi cirvieddu finu.
Cu cuddu “fogliu bbiancu”
e mmienzu nnu puntinu.
Lu fogliu, eti Misciagni.
Ca è štata e ancora eti.
Lu “puntu”, l‘ha’ circari,
ci no…mancu si veti.
Mma…l’atu viÅ¡tu mai?
Lu bbiancu cchiù splendenti?
Ddo tuttu eti pulitu!?
E mmienzu no nc‘è nienti?
Ti bbašta nnu muschillu.
Nna mosca ch’è cacata.
Si ppoggia nnu secondu,
e faci la nguacchiata.
È ccosa ti natura.
No ssi pò iavitari.
Ci ognunu mangia e mbevi,
pi nforza av’a ccacari.
Li cchiui, la fannu intra,
ncununu caca ti fori.
La società eti quešta,
lu mali…mai nci mori.
Poi, passa a cci pulizza,
perciò, si faci paiari.
Nna štoria ca ggira sempri,
nntra ll‘anni a cintinari.
Eppuru mò a Misciagni,
nci štai a cci si vanta.
Ca…è llivatu lu puntu…
Mma cu nna vocca tanta!!
Ci sapi pi cce scopu?
Ci sapi cce nc’è ggretu?
A tuttu štu cumizziu,
ti ogni ggiurnu arretu.
IU SONTU NNU FENOMUNU!!
Misciagni è pulizzata!
E qua no vvula mosca!
No nc‘è cchiù nna cacata!!
Lu “bracciu destru” prontu,
mpapocchia sapi cceni.
Si offri pi ggiurnali,
mma scrivi cce cunvieni.
Turnamu ddo Frangiscu,
ca è misciagnesi veru.
Ca parla ti nnu fogliu,
cu nnu puntinu neru.
La verità eti cuedda.
La štoria…eti Misciagni.
E nnoni la pulitaca,
ca è štoria ti magagni.
(di Luigi Tamburrini, nella foto)