Dal blog Raccontare Mesagne. Pensiero per “Francu Pilea”.
E cci eti ca si scorda,
ti Francu Pilea!??
Dda, ddo era lu Crommu,
apriu nna crandi putea.
Foi fini anni sissanta?
Pricisu no mmi suvvieni,
ma si feci nna ndomama
ca ncora si manteni.
No n‘cera nna rispošta,
cunchiusa pi nn‘idea,
ca no furnia ccussini:
Vani ddo Francu Pilea!
L‘impegnu pi llu sociali,
lu paisi e lu palloni.
iu propria no llu sapía,
mi l‘agghiu lettu moni.
Misciagni è nnu tiatru,
pi nnui ca štamu luntani
ddo no ssi sapi tuttu,
ti li crištiani bbueni.
Ndi rešta lu rricuerdu,
ti quandu lu mparari,
era cchiu picca la scola,
cchiu ssai pi nnu mištieri.
Meccanicu o tubbišta,
falignami o mmattunaru,
firraru o carrozzieri
barbieri o frabbacatori.
Ca cu lli cuenti tutti,
no n‘c‘è riggištratori.
Si parla ti nnu tiempu,
scundutu ntra llu cori.
Uardandu lu litrattu,
mi l‘agghiu rricurdatu.
Dda, cretu allu banconi
ddo tantu tiempu è statu.
Cce t‘è ca vogghiu ddicu?
Eti ca m‘è dispiaciutu.
Ma, onori a “Francu Pilea”
ca ormai mó si nn‘è sciutu.