Passata la vindegna, avuta l’ua paiata
s’assia pi ccattari cosi pi lla virnata.
La fera ti la chiazza, vinia prima a šcatanza
nišciunu la pirdia, maisia va’ rrešta senza;
senza nna cuperta, nn’umbrella, nnu cappottu
ddà ‘n mienz’a llu Sitili, cce gioia ti salottu!
Genti ti fori terra e tanti misciagnisi
c’assiunu ti casa, toppu parecchi misi.
Nanz’a llu Caštieddu nci štaunu li šcalari
pi lli villani spierti ch’erunu a ss’a mmundari;
li femmini ti casa, attienti a lla cucina,
ccattaunu to’ pignati, tuvagghi e nna mappina.
Šcapaunu furzori, frašceri e llu cranaru,
furnacedda, cusifierru e llu llaianaru.
Carosi ngrazziati, femmini maritati
assìunu cu lli ziti o mariti ccumpagnati.
Era nna mota, ormai era nn’usanza
ti ci si pprufittava ti la circuštanza
erunu li giuvini c’assiunu suli suli,
era la scusa, pi sci’a ttanta’ li culi.