di Luigi Tamburrini
È notti a Misciagni.
E iu, ca caminandu.
Lieggiu ti pinzieri,
nna canzona vau fišcandu.
Sontu anzianu ormai,
tiempu nn’è passatu.
Mma mi vesciu sia vagnoni,
ti teci anni trasfurmatu.
Li mani ntra lli poti.
La sciarpa, passu lientu.
No vogghiu cu mmi passa,
la mascìa ti štu mumentu.
Misciagni, ti šta godu.
Misciagni, ti šta vesciu.
Misciagni so’ cuntientu,
ti šta notti. Ti štu priesciu.
Lu fišcu…Vecchio Frack.
Canzona vecchia assai.
Ca la cantau Modugno,
va’ a mmemoria, ci la sai.
Qua, fiumi no nci nn’eti.
Mma štannu li rricuerdi,
Lu fiumi sontu loru,
comu faci cu tti scuerdi??
Uè! Qua…la Porta Crandi.
si fermunu li pieti.
La trasu o no lla trasu?
E ci la passu, cce succeti?
Mi sentu sia nn’attori,
nnu misciagnesi anticu.
Ca sotta all’orologgiu,
s’è ncuntratu cu nn’amicu.
Parlandu ti campagna,
parlandu ti cavaddi.
Dda, mmienzu allu Sitili,
sentu friddu ntra lli spaddi.
Però no mmi rritiru.
Sta notti…eti puisia.
Ti šteddi e luna n’cielu,
e Misciagni…è quedda mia.